Publicații recente | Institutul de Istorie Nicolae Iorga

Cărţi apărute în 2026

Bogdan MATEESCU, Conflict, Corruption and Class in Russian-Occupied Wallachia, 1828-1836. Enduring the Benevolent Army, Palgrave Macmillan, 2026, XXVII, 331 p., ISBN 978-3-032-20827-9.

Această carte examinează o ocupație militară renumită pentru schimbările instituționale, construcția statului și inițiativele militare și politice ale Rusiei în Europa de Est. Totuși, aceste subiecte nu constituie tema principală a cărții. În schimb, ea se concentrează asupra actorilor și realităților care stau la baza ideii de ocupație, și anume forțele armate, desfășurarea acestora și interacțiunea lor cu populația și autoritățile locale. În același timp, această carte nu este doar o lucrare de istorie militară, ci și una de istorie socială. Ea explorează modul în care ocupația militară a influențat viața cotidiană a locuitorilor din Țara Românească, cum a variat experiența diferitelor grupuri sociale, cum și-au prezentat victimele problemele în fața autorităților și cum au reacționat acestea din urmă. Este o carte despre un ocupant, dar și despre societatea acelor vremuri, oglindită în realitățile ocupației.

Camelia ZAVARACHE, Educație morală, igienă și căsătorie. Politici culturale pentru tineri în România interbelică, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2026, 420 p., ISBN 9786065378414

O radiografie inedită a politicilor culturale din România de acum un secol.

Dincolo de imaginea idilică a „Micului Paris”, România interbelică a fost o societate marcată de provocări uriașe, unde modernitatea se ciocnea adesea cu tradiția. Volumul Educație Morală, Igienă și Căsătorie. Politici culturale pentru tineri în România interbelică, semnat de Camelia Zavarache, reprezintă o lucrare fundamentală, bazată pe o cercetare arhivistică exhaustivă și multidisciplinară, care aduce la lumină eforturile intense ale statului român de a modela, controla și ghida tânăra generație între anii 1918 și 1939.

Autoarea ne invită într-o călătorie fascinantă, analizând modul în care instituțiile – școala, biserica, medicina și chiar justiția – au încercat să construiască un „cetățean ideal”. De la legislația școlară riguroasă și campaniile de igienă publică, până la discursul despre căsătorie și familia burgheză, cartea explorează complexitatea mecanismelor prin care elita a încercat să impună anumite norme și valori.

Cuprins

Instrucție și morală: Vei înțelege cum regulamentele școlare, menținute încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, încercau să disciplineze elevii și studenții, iar abaterile (de la tunsoare la comportament public) erau pedepsite exemplar. Vei vedea însă și cum „năvala de imoralitate și trivialitate” percepută de autorități reflecta, de fapt, o dorință de emancipare a tinerilor.
Educația sanitară și controversele sexuale: Află despre campaniile naționale de igienă, lupta împotriva tuberculozei și a bolilor venerice, și rolul presei, cinematografului și afișului sanitar în modelarea conștiinței publice. Un capitol deosebit de relevant analizează dezbaterea aprinsă privind educația sexuală în școli, o temă surprinzător de actuală și astăzi, care dezvăluie pudibonderia epocii, dar și viziunea autorităților despre sexualitatea premaritală.
Căsătoria și intimitatea: Cartea explorează idealul căsătoriei bazate pe afecțiune, promovat în contrast cu vechile interese materiale. Un aspect inedit este analiza detaliată a „dispenselor de căsătorie” (pentru vârstă sau grad de rudenie), oferind o perspectivă rară asupra vieților private și a relațiilor complexe din familiile interbelice, adesea marcate de urmările războiului.
Viața universitară și emanciparea tinerilor: De la mediul rural la efervescența centrelor urbane, vei urmări parcursul tinerilor care acced în învățământul superior. Cartea descrie realitățile căminelor studențești, problemele financiare ale studenților proveniți din medii modeste, dar și noile tipare de comportament, aspirațiile, frustrările (precum șomajul intelectual) și influențele politice (inclusiv manifestările antisemite) care au definit această generație.
Delincvența juvenilă: Autoarea abordează și „eșecul demersurilor educative”, analizând percepția societății asupra „infractorului minor” și modul în care sistemul legislativ și instituțional a încercat să gestioneze și să reeduce tinerii delincvenți.

Pornind de la o teză de doctorat remarcabilă, Camelia Zavarache oferă o „frescă vie” a unei epoci, provocând cititorul la reflecție asupra continuităților și rupturilor dintre societatea de atunci și cea de azi. Scrisă într-un stil accesibil și captivant, această carte este un ghid indispensabil pentru oricine dorește să înțeleagă mai bine rădăcinile mentalităților românești moderne, dinamica socială și complexitatea politicilor culturale.

Cărţi apărute în 2025

Călători străini despre țările române în secolul al XIX-lea. Serie nouă. Volum Addenda (1800-1878), Daniela BUȘĂ (coord.), Venera ACHIM, Daniel GICU, Bogdan MATEESCU, Bogdan POPA, Nicoleta ROMAN, Marian STROIA, Raluca TOMI, București, Editura Academiei Române, 2025.

Volumul Addenda încheie seria nouă a colecției documentare Călători străini despre țările române în secolul al XIX-lea. Cele 49 de relatări de călătorie traduse (sau rezumate) și adnotate sunt însoțite de biografiile călătorilor care au vizitat țările române într-un interval marcat de spectaculoase schimbări politice, sociale, economice și de mentalitate. Martori ai procesului de modernizare și, în foarte multe cazuri, observatori atenți ai problemelor acute ale țărilor române, călătorii străini au lăsat mărturii remarcabile asupra celor văzute, trăite și înțelese prin prisma propriilor condiționări naționale, sociale și personale.

Mária Pakucs-Willcocks, ed. Rules, Regulations and Governance in East-Central Europe ( Fifteenth to Twentienth Centuries), Transylvanian Review, Supplement 2/ 2025. Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca. ISSN 2067-1016; ISSN 1221-1249

Mária Pakucs-Willcocks, Julia Derzsi, editori: Towns between Empires. Good Governance and "Police" in Case Studies from Transylvania, Wallachia, and Moldavia, 1550s-1800s, Amsterdam, CEU Press, 2025, 338 p. cu il. ISBN 978633869000.

Un volum aparut in 2025, care abordează ideea de guvernare și ordine politică în orașe din Transilvania, Țara Românescă și Moldova. Volumul este disponibil în acces deschis aici

Cosmin Popa, Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu, București, Editura Corint, 2025, 432 pp., ISBN 9786303610245

Un volum de istorie despre starea economiei a României în perioada regimului ceaușist. Impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu.

Cristian Vasile, Literatura și artele în România comunistă, 1948-1953, prefață de Vladimir Tismăneanu, Editura Ratio et revelatio, Oradea, 2025, ISBN 978-606-6657-30-8.

Volumul tratează în principal politicile culturale din anii stalinismului dezlănțuit, apelând la numeroase documente de arhivă. Apar în carte marile nume ale vieții intelectuale și artistice românești din epocă (Tudor Arghezi, G. Călinescu, Petru Dumitriu, Victor Eftimiu, Jean Georgescu, Victor Iliu, Ion Jalea, Mihail Jora, Egizio Massini, Cornel Medrea, G. Oprescu, Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu, Jean Al. Steriadi, Lucia Sturdza Bulandra, Tudor Vianu ș.a.). În al doilea rând, această lucrare de sinteză îi înfățișează pe ideologii, propagandiștii și cenzorii lumii culturale: Iosif Chișinevschi, Leonte Răutu, Nicolae Moraru, Sorin Toma, Mihail Roller, Ofelia Manole, Pavel Țugui. Apar și intermediari între cele două sfere (artistică și ideologică), interlocutori privilegiați ai oficialității precum: Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Matei Socor, Jules Perahim, M.H. Maxy, care nici ei nu sunt scutiți uneori de cuvintele aspre ale puterii comuniste.

Cristian Vasile, Viața intelectuală și artistică în primul deceniu al regimului Ceaușescu, 1965-1974, ediția a II-a, prefață de Vladimir Tismăneanu, Editura Humanitas, București, 2025, 294 pp. ISBN: 978-973-50-9001-2.

Pornind cu precădere de la documentele de arhivă emise de autorităţile ideologice care au supervizat instituţiile culturale şi de artă şi unităţile de învăţământ, autorul surprinde dinamica vieţii intelectuale şi artistice în primul deceniu al regimului Nicolae Ceauşescu, mai ales în relaţie cu strategiile puterii în domeniul cultural-ideologic. Rând pe rând, sunt analizate controversele în jurul înfiinţării Muzeului Naţional de Istorie, instrumentalizarea mişcării artistice de amatori care a precedat fenomenul „Cântarea României“ și Cenaclul „Flacăra”, lumea teatrului şi a literaturii, precum şi sistemul educaţional. În carte apar personalități intelectuale și artistice precum Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Toma Caragiu, Aurel Baranga, Alexandru Ivasiuc ș.a.. În plus, autorul aruncă o privire atât asupra rolului major în epocă al revistelor literar-artistice, cât și asupra lumii studențești care, în decembrie 1968, pare că sfidează puterea politică.

Cristian Vasile, Un cameleon și „virtuțile” oportunismului. Mihai Ralea, o biografie politică, Editura Humanitas, București, 469 pp, ISBN 978-973-50-9000-5.

Mihai Ralea – intelectual umanist cu doctorat la Paris, mason, național-țărănist, deputat (în Parlamentul interbelic, dar și în cel comunist), director la Dreptatea, oficios PNȚ, conducător al redacției de la Viața românească după Ibrăileanu, ministru sub dictatura regală și sub regimul procomunist, reprezentant diplomatic al guvernului Groza în SUA, conducător al diplomației culturale comuniste ș.a. – apare în memorialistica autohtonă în mai multe ipostaze; unele sunt la superlativ, altele îl prezintă în culori întunecate: „trepăduș politic”, „balast jenant”, „ciupercă apărută după ploaie”, „vechi colaboraționist al dictaturii lui Carol II”, „năpârlit ideologic”, „secătură”, „Amo-Ralea”, „lichea”, „cameleon” etc. În carte este vorba despre un intelectual și om politic cu totul special – un ministru sub mai multe regimuri politice aparent incompatibile (dictatura carlistă de extremă dreapta, profascistă, și guvernarea autoritară postbelică îndatorată extremei stângi comuniste). Volumul urmărește atent biografia politică a lui Ralea din perioada interbelică și până la moarte. Autorul surprinde activitatea lui Ralea în cadrul PNȚ între 1927 și 1938, cariera sa ca titular la Ministerul Muncii sub dictatura regală (martie 1938-iulie 1940), tribulațiile din timpurile regimului antonescian, revenirea ca ministru la Departamentul Artelor (martie 1945-august 1946), mandatul efemer la Ministerul Cultelor ca interimar, diplomat (ministru plenipotențiar în SUA la Legația din Washington D.C.) și, în fine, conducător al diplomației culturale comuniste (ca președinte al Institutului Român pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea).

Elena Hartulari, Nefericita petrecere a vieţii mele. Memoriile postelnicesei Elena Hartulari, ediţie ȋngrijită, introducere şi note de Constanţa Vintilă, Humanitas, Bucureşti, 2025, 192pp, ISBN: 978-973-50-8952-8

Amintirile Elenei Hartulari sunt prima operă autobiografică feminină cunoscută din cultura română. Memoriile ei ne poartă prin culisele unei lumi pe care o știm mai bine din comediile lui Alecsandri. Într-o limbă savuros arhaică și surprinzător neologică, documentând realitatea sociologică a unor personaje literare de tipul coanei Chirița, eroina pune fără menajamente în scenă o viață de femeie prinsă între dragoste, violență conjugală, ambiție socială și dorința de a fi auzită. Fiică a unui mic boier din rețeaua clientelară a Sturdzeștilor, măritată la cincisprezece ani cu un grec sărac, dar viclean și lipsit de scrupule, Elencu traversează cinci decenii de prefaceri radicale ale Moldovei – anii 1820-1860 –, lăsându-ne o panoramă frustă a celei mai dinamice clase sociale din epocă: mica boierime care parvine social și economic. În spatele intrigilor familiale, al proceselor de moștenire, al aranjamentelor de tot felul, descoperim spectacolul autentic al unei lumi deschise, cu un aplomb lipsit de complexe, către noile orizonturi ale modernității europene.

Ediția îngrijită de Constanța Vintilă, însoțită de un amplu studiu introductiv și de un aparat critic care coroborează textul memoriilor cu fondul documentar, ne restituie integral textul Elenei Hartulari și îl așază, în premieră, în istoria literaturii române.

Călători străini despre țările române. Repertoriu, volum întocmit de Dana Caciur-Andreescu, Dorel Țuinea, Marian Coman, Michal Wasiucionek, Ovidiu Cristea (coordonator), Târgoviște: Cetatea de Scaun, 2025. 572 pp. ISBN: 978-606-537-753-0

Volumul reprezintă un instrument de lucru și, totodată, un bilanț al seriei Călători străini despre Țările Române (sec. XIV-XVIII). Necesitatea unui astfel de bilanț a fost impusă de faptul că, spre deosebire de alte colecții, seria de izvoare consacrată relatărilor de călătorie a fost una aparte. De la un volum la altul perspectiva asupra a ceea ce înseamnă „călător străin” a variat astfel încât la mai bine de jumătate de secol de la apariția primului volum se poate spune că seria a fost într-o permanentă configurare fiind strâns legată de personalitatea unor istorici care s-au implicat în elaborarea colecție precum Maria Holban, Maria Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu și, după 1990, Ștefan Andreescu. Repertoriul încearcă să pună la dispoziția cercetătorilor datele esențiale pentru relatările de călătorie, iar introducerea a încercat să explice nu numai criteriile de elaborare ale instrumentului de lucru, dar și felul în care colectivul de autori implicat în elaborarea volumului s-au raportat la „relatările de călătorie”.

Claudia-Florentina Dobre (ed.), Povești de viață din comunism. Represiune și cotidian, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2025, 339 p. ISBN: 978-606-537-811-7

Volumul de interviuri și-a propus să dea voce unor persoane obișnuite care au trecut prin comunism, alese aleatoriu, de vârste diferite, provenind din medii sociale diverse, cu experiențe de viață extraordinare și/sau comune multor cetățeni ai României. Sunt 21 de femei și bărbați, intelectuali, muncitori, țărani, care au depus mărturie despre viața lor și a celorlalți în epoca comunistă. Fiecare a trăit comunismul în felul său, l-a perceput diferit și l-a povestit așa cum a crezut de cuviință. Poveștile lor din comunism redau o imagine a regimului mult mai nuanțată, mai complexă și mai stratificată decât cea prezentată schematic în spațiul public. Volumul se încheie cu un studiu amplu despre viața cotidiană în comunism care analizează structurile acesteia punând în evidență tacticile folosite de indivizi pentru a conturna sistemul și a-și amenaja acele spații de libertate necesare supraviețuirii și mai ales dezvoltării personale într-un regim opresiv care căuta să își impună controlul total asupra vieții publice și private a individului

Doru Țuinea, Mihai Viteazul, principele Transilvaniei (noiembrie 1599 – septembrie 1600), Academia Română. Centrul de studii transilvane, Editura Philobiblon, Cluj-Napoca, 2025, 304 p., ISBN 978-606-038-069-6

Cartea analizează perioada celor unsprezece luni de domnie a lui Mihai Viteazul în Transilvania, fiind structurată în două părți. În partea întâi, sunt prezentate prerogativele princiare din Transilvania și exercitarea acestora de către voievodul român. Astfel, sunt elaborate capitole separate care analizează, pe baza surselor primare edite și inedite, titulatura lui Mihai Viteazul cu privire la Ardeal, organizarea cancelariei și a consiliului princiar, convocarea Dietei, exercitarea dreptului de danie, înnobilările și dreptul de judecată, politica religioasă, fiscală și militară. Explicațiile și exemplele utilizate susțin concluzia principală că Mihai Viteazul s-a comportat la conducerea Transilvaniei întocmai ca principii obișnuiți ai țării.

Partea a doua este rezervată relațiilor dintre domnul muntean și Stările politice ale Transilvaniei (nobilii, sașii și secuii). Dieta țării a recunoscut cârmuirea lui Mihai Viteazul, astfel că reprezentanții Stărilor au depus jurământ de credință față de domnul român. De asemenea, sunt prezentate și măsurile dispuse de voievod care-i vizau pe românii transilvăneni, al căror statut rămâne neschimbat în cadrul principatului

Documente medievale din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României, vol. II: 1602-1714, editori: Gheorghe Lazăr, Adinel-Ciprian Dincă, Ginel Lazăr, Alexandra Mărăşoiu, Edititura MNIR – Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Bucureşti-Iaşi, 2025, 407 p.; ISBN:978-606-714-901-2/978-606-714-953-1/978-630-95086-4-5

Acest al doilea volum din cadrul proiectului Documenta Historica realizat sub auspiciile şi susţinerea financiară a Muzeului Naţional de Istorie a României, cuprinde 171 de piese documentare aflate în colecţia mai sus-amintitei instituţii şi în parte necunoscute specialiştilor. Ele acoperă intervalul cronologic cuprinsă între anii 1602-1714 şi cele mai multe dintre acestea, în număr de 105, sunt de redacţie română, cu alfabet chirilic, la care se adaugă cele în limba slavonă, germană, latină, precum şi cele bilingve (latină/maghiară; germană/latină). Aşa cum s-a procedat şi în cazul primului volum, respectându-se astfel normele colecţiei naţionale Documenta Romaniae Historica publicată sub auspiciile Academiei Române, documentele incluse în volum sunt publicate în limba în care au fost redactate, fiind însoţite (acolo unde a fost cazul) de o traducere în limba română şi de o reproducere foto de foarte bună calitate. Respectând exigenţele amintitei colecţii naţionale, precizăm şi faptul că fiecare piesă documentară este însoţită de asemenea de referinţe bibliografice, de o scurtă descriere arheografică, precum şi de un aparat critic, în care sunt semnalate acele lecţiuni/grafii corupte. Totodată, volumul dispune şi de un consistent indice onomastic şi toponimic, uşurând astfel consultarea şi valorificarea de către specialişti a informaţiei oferită de acest nou volum de documente.

Documente privitoare la fiscalitatea din Țara Românească (1700-1821), volum întocmit de Vasile Mihordea (coord.), Sergiu Columbeanu, Ioana Constantinescu, ediție îngrijită și revizuită, indice de materii și bibliografie de Oana Rizescu, Elena Bedreag, Ovidiu-Victor Olar, Maria Pakucs, studiu introductiv și notă asupra ediției de Oana Rizescu, București, Editura Academiei Române, 2025, LXIV+796 p., ISBN 978-973-27-3892-4

Volumul Documente privitoare la fiscalitatea din Țara Românească (1700–1821), întocmit de Vasile Mihordea, Sergiu Columbeanu și Ioana Costantinescu, în ediție îngrijită și revizuită de Oana Rizescu, Elena Bedreag, Ovidiu-Victor Olar și Mária Pakucs, cu indice de materii și bibliografie realizate de aceiași editori și cu un studiu introductiv însoțit de o notă asupra ediției semnate de Oana Rizescu (Editura Academiei Române, București, 2025), inaugurează colecția „Restitutio” a Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”. Lucrarea reunește 432 de documente de o importanță fundamentală pentru cunoașterea istoriei sociale, economice, demografice, politice și culturale a Țării Românești, redactate în limbile română, latină, greacă, turcă și franceză, reproduse în transcriere și/sau traducere și însoțite de un nou indice de materii.

Materialul documentar a fost pregătit în anii ’60 ai secolului trecut, în cadrul departamentului Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” consacrat cercetării „destrămării feudalismului”. În același sector a fost elaborat și publicat, în 1961, volumul Documente privind relațiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. I, Țara Românească, avându-i în comitetul de redacție pe Vasile Mihordea, Șerban Papacostea și Florin Constantiniu. În contextul amplului efort de investigare arhivistică și al dezbaterilor generate de redactarea Tratatului de istorie a României, au fost transcrise și organizate numeroase serii tematice de documente.

Încă de la realizarea sa, manuscrisul a fost pus la dispoziția nu doar a autorilor, ci și a cercetătorilor institutului, fiind utilizat atât pentru documentarea proiectului academic al tratatului, cât și pentru elaborarea unor importante instrumente de lucru. Deși a rămas multă vreme nepublicat, corpusul documentar a continuat să fie valorificat în cercetarea istorică. Revistele institutului, precum și alte publicații la care au contribuit cercetătorii săi, au găzduit de-a lungul timpului studii și articole dedicate istoriei sociale, economice și fiscale, întemeiate pe documentele transcrise sau traduse în acest volum.

În cadrul paradigmei teoretice specifice epocii în care a fost conceput, materialul a permis sistematizarea unor informații esențiale privind regimul fiscal, politicile domnilor fanarioți față de țărănime și robie, relațiile sociale, organizarea breslelor, rolul boierimii și al mănăstirilor în secolul al XVIII-lea. Documentele evidențiază, de asemenea, elemente de continuitate instituțională, influențele contextului politic internațional asupra dezvoltării fiscalității, evoluțiile juridice și legislative, precum și numeroase aspecte ale vieții cotidiene.

Pentru cercetătorul contemporan, dincolo de valoarea lor factuală, cele 432 de documente oferă și perspective metodologice și de metaanaliză asupra principiilor care au structurat politicile fiscale și sociale ale epocii fanariote.

Nicoleta Roman, Beatrice Zucca Micheletto (editori), Women, Migration and the Exchange of Knowledge from the Sixteenth to the Twenty-first Century. Connecting Europe, Reintegrating the East, Palgrave Macmillan, 2025, 500 p. ISSN 978-3-031-73981-1

This book examines female migration between Eastern and Western Europe from the sixteenth to the twentieth century. Bringing together contributions from scholars working in diverse disciplines, the book focuses on the social, economic, and cultural exchanges between migrants and the inhabitants of their host countries, arguing that women were central to these interactions due to their commercial, artisanal, and intellectual skills. The chapters shed light on the various roles and professions that women undertook when migrating across Europe, providing case studies of governesses, domestic servants and caregivers, traders and merchants, doctors and scholars, and emphasising how these roles shaped their identities. The authors illustrate how social mobility was engendered by skilled migration and academic mobility, whilst also illuminating the prejudices and challenges that faced women as they attempted to integrate into their new host societies alongside their families. Taking a comparative approach to explore the experiences of migrants across a range of countries in Europe, and over a vast period from the Habsburg, Ottoman, and Russian Empires up until today, this collection provides insights into the long history of migration between Eastern and Western Europe.

Cărţi apărute în 2024

Michał WASIUCIONEK, Înalta Poartă și țările române. Rivalități și alianțe în secolul al XVII-lea, București, Editura, Humanitas, 2024, 360 p., ISBN: 978-973-50-8376-2.

Cartea oferă o nouă abordare a dinamicii politice dintre statul polono-lituanian, Moldova, Țara Românească și Imperiul Otoman în cursul secolului al XVII-lea. În loc să accepte paradigma consacrată, care presupunea că statele respective constituiau principalii agenți ai politicii, acționând în mod coerent pentru a-și atinge obiectivele geopolitice, cartea mută atenția către actorii individuali din rândul elitelor respective și subliniază rolul rețelelor transfrontaliere de patronaj în modelarea realității politice din regiune. Pe măsură ce puterea s-a mutat de la monarhii către membrii elitei, aceștia au prezidat rețele vaste de patronaj care depășeau granițele unui singur regat și constituiau sisteme puternice ce puteau contesta poziția domnitorului și influența evoluțiile regionale. Bazându-se pe surse otomane, poloneze și românești, cartea reface acest proces și examinează modurile în care aceste evoluții au stabilit o geografie alternativă a puterii, definită de interacțiuni personale care au depășit granițele religioase, politice și sociale.

Alexandru MAMINA, Imaginarul revoltei – autoreprezentări, simbolistică, percepții – (1784-1989), Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2024, 200 p., ISBN: 978-606-537-736-3.

Lucrarea abordează imaginarul revoltei din perspectiva funcției active pe care o exercită acesta în societate, întrucât nu are numai calitatea de a reflecta existența, ci și pe aceea de a organiza și orienta în sensul unei anumite finalități politico-sociale reprezentările colective. Cercetarea urmărește la nivelul mai multor secvențe istorice (1784, 1821, 1848, 1907, 1989) atât imaginarul celor revoltați, cât și pe cel al reprezentanților sistemului contestat. Sunt identificate astfel în practica mișcărilor un imaginar spontan, încărcat de „mitologie” și proiecții fabuloase, respectiv un imaginar elaborat, filtrat intelectual și afectiv. Sunt analizate declarațiile programatice, exprimările din presă și, totodată, zvonurile colportate și complexele afective ale celor implicați, relevându-se forța lor de mobilizare socială și de incitare la acțiune de masă.

Emanuela TIMOTIN, Lidia COTOVANU, Ovidiu OLAR (eds), The Akathistos Hymn in Byzantine and Post-Byzantine Tradition. The History of a Liturgical Masterpiece between Text and Image, 2 vol., Heidelberg, Herloo Verlag (“Supplementa Études byzantines and post-byzantines”, 5/1, and 5/2), 2024, ISBN (vol. 1) 978-3-948670-25-2, ISBN (vol. 2) 978-3-948670-24-5

These two volumes gather papers presented at a conference held at the New Europe College Institute of Advanced Studies in Bucharest, on 13-15 October 2022. The conference was organised in the framework of the research project The Akathistos Hymn in the Byzantine and Post-Byzantine Traditions. The History of a Liturgical Masterpiece Between Text and Image (AKATHYMN), financed by the Romanian Ministry of Education and Research. Specialists in various fields – historians, art historians, philologists, experts in book history and liturgical music – address the textual, visual and chanted tradition of the Akathistos Hymn in the longue durée, with a special focus on its Early Modern history and on its multilingual textual tradition (Arabic, Armenian, Greek, Slavonic, and Romanian).

În căutarea celuilalt. Diplomaţie, război, memorie. In Honorem Ileana Căzan, volum omagial coordonat de Mioara Anton & Georgiana Țăranu, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2024, 500 p.; ISBN: 978-606-537-708-0.

Gheorghe LAZĂR, Mariana LAZĂR (editori), „Înainte de călătoria cea de veci”. Testamente din Ţara Românească, vol. I: 1659-1800, ediţia a II-a revăzută, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2024, 479 p.; ISBN: 978-606-714-887-9 / 978-606-714-884-8.

Serialitatea documentelor publicate în acest volum oferă importante informații referitoare la societatea românească din secolele XVII-XVIII și a dinamicilor relaționale din interiorul ei, propune noi datări și reinterpretări, importante pentru reconstituirea destinului unor personalități, familii și instituții sau pentru accepțiunea unor termeni. Diatele editate aici conțin detalii referitoare la tematici și subiecte diverse precum anumite clarificări referitoare la la rolul și implicarea bisericii în redactarea acestor acte, la statutul femeii, a modul în care erau împărțiți rumânii sau robii țigani, la influența de care s-au bucurat formularul și recomandările mitropolitului Antim Ivireanul sau la simbolistica sumelor de bani distribuite pentru susținerea cheltuielilor pogrebaniei și a pomenirilor ulterioare. Volumul este alcătuit din corpus-ul de documente (190), însoțit de un Studiu introductiv (p. 5-24) Bibliografie (p. 25-28) și Abrevieri (p. 29). Aparatul critic este completat de un Indice general și de fotocopiile a 24 de documente, care relevă varietatea tipologică a diatelor.

Gheorghe LAZĂR, Adinel-Ciprian DINCĂ, Ginel LAZĂR şi Alexandra MĂRĂŞOIU (editori), Documente medievale din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României, vol. I : 1402-1600, Iaşi-Bucureşti, 2024, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi / Editura Muzeului Naţional de Istorie a României, 245 p.; ISSN: 978-606-714-901-2 / 978-606-714-902-9 / 978-606-95999-2-1.

Valorificarea exhaustivă a surselor noastre documentare, în special a celor ce privesc perioada secolelor XIV- începutul secolului al XIX-lea, păstrate în diverse fonduri şi colecţii arhivistice constituie încă un deziderat al istoriografiei române. Din această perspectivă, se poate spune pe drept cuvânt că acest volum, primul dintr-o serie prin care Muzeul Naţional de Istorie a României îşi propune să pună în circuitul istoriografic bogata sa colecţie de documente din perioada mai sus-amintită, constituie un „eveniment” ce merită apreciat la adevărata lui valoare. Astfel, în acest prim volum sunt publicate in extenso un număr de 89 de asemenea piese documentare, acoperind perioada cuprinsă între anii 1402 (un document emis de Capitlul bisericii din Oradea) şi 1600 (act ce îl are ca emitent pe Mihai Viteazul, în calitatea lui de voievod al Ţării Româneşti, al Moldovei şi totodată de „sfetnic locţiitor pentru Transilvania al sacrei maiestăți împărăteşti şi regeşti”). Aşa cum era de presupus, cele mai multe dintre piesele incluse în volum sunt de redacţie slavonă, urmând mai apoi, la mare distanță, cele elaborate în limba latină, la care se adaugă şi câteva în limba germană, patru bilingve (latină/germană; maghiară/latină) şi trei în limba română (cel mai timpuriu fiind din anul 1590). Dincolo însă de aceste aspecte cantitative, documentele incluse în volum oferă celor interesaţi informaţii preţioase privind evoluţia instituţională a celor trei entităţi statale nord-dunărene, aspecte sociale şi economice, întemeierea şi înzestrarea anumitor aşezăminte monahale etc. De precizat că fiecare document este publicat integral în limba în care a fost redactat, fiind însoţit de o traducere în limba română, o reproducere color şi de bună calitate a acestuia, precum şi de o rubrică bibliografică, o succintă descriere arheografică şi de un aparat critic, în care sunt semnalate toate acele grafii eronate. În fine, trebuie amintit şi faptul că, respectând normele impuse de colecţia Documenta Romaniae Historica publicată sub autoritatea Academiei Române, volumul dispune de un consistent indice onomastic şi toponimic, uşurând astfel utilizarea lui de către specialişti şi toţi cei interesaţi.

Documenta Romaniae Historica, seria B, Ţara Românească, XLII (1657), volum întocmit de Gheorghe LAZĂR (coordonator), Oana RIZESCU, Elena BEDREAG, Florina-Manuela CONSTANTIN, București, Editura Academiei Române, 2024, 547 p. (ISSN 0070-6833/ ISSN-L 0070-6833).

Prezentul volum – al XLII-lea din seria B a colecţiei Documenta Romaniae Historica – este constituit dintr-un număr de 367 de documente emise pe teritoriul Ţării Româneşti în cursul anului 1657 şi ajunse până la noi sub diverse forme de conservare. Lor li se adaugă alte 6 menţiuni ale unor documente (nr. 368–373), precum şi un număr de 5 înscrisuri pe care, în urma evaluărilor noastre din punct de vedere paleografic (limbaj, grafie, aspect exterior etc.), le-am considerat false sau îndoielnice, redându-le într-o anexă a volumului şi numerotate A–E.

Claudia-Florentina DOBRE, Historia y Memoria en Rumania Postcomunista, Bogota, Editorial Aula De Humanidades, 2024, 226 p. ISBN: 978-628-7700-58-1.

Studiile reunite în acest volum se apleacă asupra evoluției și caracteristicilor regimului comunist, asupra consecințelor acestuia pentru societatea românească post-decembristă; precum și asupra reprezentărilor publice ale comunismului în era post-comunistă. Volumul debutează cu o scurtă istorie a regimului și a politicilor sale represive, concentrându-se în celelalte studii asupra diverselor aspecte ale memoriei comunismului în perioada post-comunistă. Regimurile memoriale post-comuniste sunt analizate prin prisma legislației compensatorii și memoriale dar și a activității și discursului principalilor vectori ai memoriei comunismului. Un alt aspect analizat se referă la muzeificarea comunismului prin intermediul Memorialului Sighet. Rolul CNSAS în justiția de tranziție dar și în instrumentalizarea politică a memoriei represiunii și a colaborării cu regimul comunist este de asemenea pus în discuție în contextul recentelor evoluții din spațiul public post-comunist.

Deportaţi în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească, ediţia a II-a, editori Claudia-Florentina DOBRE, Valeriu ANTOVICI, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2024, 272 p. ISBN: 978-606-537-682-3

Deportarea în Bărăgan, din noaptea de 18 spre 19 iunie 1951, când aproximativ 44. 000 de persoane au fost deportate din zona Banatului și Olteniei de vest în „Siberia” din sud-estul României, a avut un rol profilactic, punitiv, dar și practic. Intenția comuniștilor români era de a preîntâmpina revoltele țăranilor stârnite de colectivizarea forțată, de a distruge grupurile de rezistență din zona Banatului și Olteniei, dar și de a dispune de forță de muncă, bine pregătită dar neplătită sau ieftin plătită, în câmpia Bărăganului. Discordia dintre Stalin și Tito și poziționarea comuniștilor români în tabăra stalinistă, precum și eventualitatea unui război cu Iugoslavia au fost alte motive care au dus la dislocarea cetățenilor din zona de frontieră.

Ediția a 2-a, revizuită și adăugită a volumului Deportaţi în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească, reia interviurile realizate în cadrul proiectului „Memorialul deportării”, cărora le adaugă o nouă introducere și noi concluzii, o completare a unor interviuri, numeroase fotografii și hărți, care să ofere publicului o mai bună cunoaștere a fenomenului deportării în Bărăgan, precum și informații din fișele deportaților, aflate pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Cristian VASILE, Un turn de fildeș în comunism? Institutele umaniste ale Academiei RPR în România lui Gheorghiu Dej, București, Editura Corint, 2024, 448 p., ISBN 9786060887393.

Lucrarea și-a propus să urmărească rolul politic în care autoritățile comuniste au căutat să distribuie personaje intelectuale importante (G. Călinescu, Andrei Oțetea, George Oprescu, Iorgu Iordan, Mihai Ralea, Costin Murgescu ș.a.), dar și cercetarea umanistă ca atare. Volumul analizează directivele ideologice în privinta cercetării din domeniul umanist, încercand să surprindă cum a evoluat percepția ideologică în legatură cu definiția adecvată a cercetării și în ce măsură s-a păstrat o reflecție academică onestă din punct de vedere profesional (chiar invocând oportunist materialismul dialectic și istoric sau orientarea marxistă).

Bogdan Cristian IACOB (co-editor), Off White: Central and Eastern Europe and the Global History of Race, Manchester University Press, 2024, 376 p. ISBN: 9781526172204.

Volumul Off white. Central and Eastern Europe and the global history of race (co-editat de Catherine Baker, Bogdan C. Iacob, Anikó Imre and James Mark) pornește de la premisa că Europa Centrală și de Est a fost mult timp considerată în Occident ca o periferie europeană „albă”. Cu toate acestea, capitolele demonstrează importanța centrală, timp de două secole, a supremației albe în procesul de construire a națiunii, în ierarhiile sociale, în omogenizarea etnică și în interconectările globale din regiune. Această perspectivă se aplică nu numai statelor nou înființate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, fondate în perioada de apogeu a colonialismului global, ci și regimurilor comuniste din regiune, care oficial respingeau orice tip de rasism.

În general, volumul analizează rolul pe care îl joacă regiunile considerate periferice dar albe în menținerea unei ordini rasiale globale – inclusiv întrebarea de ce Europa Centrală și de Est inspiră naționalismul radical contemporan în întreaga lume. Colecția cuprinde studii despre autodeterminarea națională, explorarea geografică, migrație și diplomație; despre reprezentarea culturală în literatură, film, industria mass-media, expoziții, artă, vestimentație și muzică; despre discursurile intelectuale și academice; precum și explorări ale numeroaselor forme de naționalism banal, inclusiv artefacte și limbaj cotidian. Contribuțiile subliniază potențialul de rezistență al regiunii, teoretizând marginalitatea acesteia și identificând solidarități cu minoritățile rasiale și cu Sudul Global.

Europa Centrală și de Est a fost mult timp exclusă din istoria globală a raselor. Volumul Off White oferă o istorie alternativă originală, care contestă dogma istoriografică privind inocența rasială a regiunii.

Radu TUDORANCEA, Războiul și captivitatea. Prizonierii de război români în Primul Război Mondial, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2024, 402 p, ISBN: 978-606-537-691-5.

De-a lungul prezentei lucrări, am abordat o dimensiune prea puțin cercetată, sau abordată tangențial, a participării românești la prima conflagrație mondială, anume chestiunea prizonierilor de război români aflați în captivitatea Puterilor Centrale. Am putut constata, de-a lungul cercetării noastre, limitele vădite ale legislației internaționale din epocă, referitoare la condiția prizonierului, dar și, sau mai ales, modul arbitrar sau trunchiat în care până și prevederile convențiilor internaționale existente și recunoscute de actorii statali, au fost aplicate de către autoritățile statelor beligerante, atunci când a fost vorba de gestionarea problemei prizonierilor de război ai statelor inamice, căzuți în captivitate.

Lucrarea face referire la contextul căderii în prizonierat, reliefând tensiunile și traumele anterior existente în rândul beligeranților statali, care s-au repercutat implicit, mai târziu, în mod substanțial, asupra tratamentului aplicat prizonierilor de război români căzuți în captivitatea Puterilor Centrale. Cercetarea specificului prizonieratului în lagărele bulgare a relevat o profundă dimensiune resentimentară a autorităților bulgare, față de prizonierii de război români și față de societatea românească în ansamblul său (resimțită chiar și de locuitorii români rămași în zona ocupată de forțele Puterilor Centrale, inclusiv de trupe bulgare), manifestată abrupt și sever, cu numeroase abuzuri, bătăi și crime, încă de la momentul căderii în captivitate, prelungite în lunile următoare, atât față de prizonierii ofițeri, cât și, sau mai ales, față de prizonierii de război români provenind din rândul trupei (subofițeri și soldați). De altfel, captivitatea bulgară este și cea în care poate fi consemnat un fapt singular în prizonieratului românesc de-a lungul Marelui Război, anume că, cel puțin pentru o perioadă, prizonierii de război români cu grade de ofițeri au fost supuși unui regim de muncă forțată, fiind amenințați, umiliți și bătuți pentru a se conforma acestei decizii, deși aceasta contravenea flagrant tuturor prevederilor convențiilor internaționale referitoare la tratamentul aplicat în captivitate prizonierilor cu grade de ofițeri.

Evaluând numărul de victime înregistrate în prizonierat și mai ales procentul de decese (mortalitatea), potrivit datelor românești, cifrele probează totuși că în fond, cele 4644 de decese înregistrate în captivitatea bulgară corespund unui procent al mortalității de 23%. Or, dacă se iau în considerare pierderile de vieți în rândul prizonierilor români de pe teritoriul celorlalte state ale Puterilor Centrale, rezultă totuși că rata mortalității din Bulgaria a fost, de fapt, cea mai mică, întrucât în Imperiul Otoman aceasta a fost de 26% (adică 3363 de morți), în Germania a fost de 31.7% (39650 de decese), iar în Austro-Ungaria s-a înregistrat cea mai înaltă rată a mortalității, anume 38,5% (22678 de decese în rândul prizonierilor români).

În privința captivității în lagăre din Germania am reliefat, de asemenea, situația dramatică a prizonierilor de război români, dar totodată, și tratamentul în general conform reglementărilor internaționale aplicat prizonierilor români cu grade de ofițeri, în ciuda lipsurilor care au afectat și lagărele de prizonieri ofițeri, pe măsură ce societatea germană resimțea profund o criză alimentară, în condițiile războiului. Este de subliniat mortalitatea foarte ridicată înregistrată în rândul prizonierilor de război români în Germania, de peste 31%, (generată mai ales de decese din rândul prizonierilor soldați), ce corespunde unui număr de 39560 decese din totalul de 124954 de prizonieri români internați în Germania-cel mai mare număr de prizonieri români din statele Puterilor Centrale. Procentele referitoare la victimele provenite din rândul prizonierilor de război români par cu atât mai mari atunci când acestea sunt comparate cu cele ale prizonierilor provenind din rândul altor națiuni aliate, iar cazul prizonierilor belgieni, cu mai puțin de 5% este unul sugestiv. Explicațiile pentru o asemenea diferență sunt multiple și țin de numeroși factori. Aceștia includ diminuarea constantă, direct proporțională, a resurselor de hrană disponibile, pe măsura creșterii numărului de prizonieri provenind din rândul statelor Antantei, starea precară de sănătate a prizonierilor români, aversiunea germană față de aceștia, lipsa sau insuficiența pachetelor de alimente din țară, valul epidemiologic de tifos exantematic și, mai ales, susținerea inconsistentă venită din partea statului român, admisă și evocată inclusiv în documente oficiale, pe care le-am menționat în text. Desigur că România se afla într-o situație dramatică în acea perioadă, când însăși existența sa statală era periclitată, așa încât altele erau prioritățile și preocupările autorităților române, ale căror resurse limitate (direcționate, cu precădere, pentru susținerea refacerii armatei) erau incomparabil mai mici decât cele de care dispuneau state precum Franța, bunăoară.

Am putut observa că în ciuda unor eforturi, mai ales internaționale, dar nu numai (au existat și demersuri private, în România și în străinătate-mai ales în Franța, precum și semnificative contribuții financiare provenind de la statul român), pentru ajutorarea prizonierilor români, aflați în captivitatea Puterilor Centrale, situația acestora a rămas de-a lungul anilor de război una dramatică, probată inclusiv, sau mai ales, prin numărul mare de decese. Așa cum menționam, astfel de evoluții privindu-i pe prizonierii de război români au atras reacții mai degrabă inconsistente din partea guvernului român, probabil pentru că ele surveneau în contextul dramatic al refugiului administrației române în Moldova, într-o perioadă în care pericolul ocupării întregului teritoriu de către forțele Puterilor Centrale era unul constant, principalele obiective ale României vizând rezistența și refacerea potențialului de luptă al armatei române. Dificultățile și lipsa unor reacții proporționale ale statului român, pe măsura conturării catastrofei umanitare a prizonierilor români din lagărele Puterilor Centrale, a putut fi constatată, cel puțin la începutul perioadei, inclusiv în privința Crucii Roșii române, în sensul că în procesele verbale ale CICR este consemnată, negru pe alb, lipsa de reacție a respectivei entități la unele demersuri ale CICR.

Cartea abordează și specificul captivității în lagărele austro-ungare, cu reliefarea situației relativ bune a ofițerilor prizonieri români, consemnată în unele memorii ale supraviețuitorilor, dar mai ales cu anvergura mortalității atinse în lagărele austro-ungare destinste prizonierilor soldați. Așa cum arătam, potrivit datelor Ministerului de Război, în lagărele de prizonieri din Austro-Ungaria au fost internați, de-a lungul conflagrației, nu mai puțin de 58994 de prizonieri de război români, din care au fost repatriați la sfârșitul războiului 35061 prizonieri, înregistrându-se 22678 de morți și alți 355 de dispăruți. Or, un calcul simplu conduce la concluzia că, în captivitatea austro-ungară, s-a înregistrat cel mai înalt nivel al mortalității prizonierilor de război români din toate statele Puterilor Centrale în care au fost internați prizonieri români, anume aproape 40% din numărul total al prizonierilor (mai precis, 38,5%). Explicațiile unui asemenea nivel al mortalității sunt, în bună măsură, similare cu cele la care ne-am referit în cazul mortalității înregistrate în rândul prizonierilor români din lagărele germane. Diferența procentuală rezidă din regimul de internare și mai precar din punctul de vedere al alimentației, coroborat cu un regim de muncă și mai sever și, uneori, cu situația particulară a unor lagăre (poziționare geografică, comandanți). Totodată, este de menționat că în captivitatea austro-ungară s-a înregistrat cel mai mare număr de decese, analizând pe lagăre, din totalul lagărelor aflate pe teritoriul statelor Puterilor Centrale în care au fost internați prizonieri români; ne referim la lagărul de la Ostffyasszonyfa, unde au existat 4719 decese din rândul prizonierilor de război români înregistrate oficial.

Radu TUDORANCEA, Ipostazele ,,ajutorului frăţesc". RPR şi războiul din Coreea, 1950-1953, București, Editura Eikon, 2024, 322 p., ISBN: 978-606-49-1222-0

Problema ,,ajutorului frățesc”, a sprijinului efectiv oferit de diferitele entități statale aparținând blocului comunist, de-a lungul deceniilor postbelice (specifice perioadei războiului rece și lumii bipolare) este una puțin studiată (fiind abordată cel puțin inegal, din mai multe puncte de vedere), iar criza reprezentată de războiul din Coreea (1950-1953) se constituie, fără îndoială, într-un astfel de exemplu. În volumul de față, primul care abordează o astfel de temă în istoriografia română, ne-am propus analiza modului în care s-a raportat România (la acea vreme, Republica Populară Română), stat membru al blocului sovietic, faţă de evoluţiile din Extremul Orient, de-a lungul unei perioade ce corespunde, de facto, debutului dimensiunii asiatice a războiului rece, având în centrul său criza reprezentată de conflictul armat din Coreea, în intervalul 1950-1953. Cercetarea este orientată spre identificarea tuturor aspectelor relevante privind reacțiile RPR față de războiul din peninsula coreeană, de la reacțiile strict oficiale, la nivel diplomatic, până la aspectele financiare și economice. Cu alte cuvinte, lucrarea de față analizează natura, consistența și diversitatea ,,ajutorului frățesc” oferit de RPR regimului de la Phenian, de-a lungul războiului din Coreea. Analiza nu omite nici evoluţiile dintr-o entitate statală apropiată, anume proaspăt proclamata, la acea vreme, Republică Populară Chineză, dat fiind rolul extrem de important pe care avea să-l aibă aceasta atât în legătură cu conflictul coreean, precum şi ca element determinant pentru reconsiderarea orientării politicii externe americane privind continentul asiatic, începând cu anul 1950. Cercetarea urmărește și evaluează, totodată, complexitatea contextului internaţional în care evenimentele s-au derulat, semnificaţia acestora, modul în care proaspăt enunţata, la acea vreme, politică americană de containment, a influenţat evoluţiile de-a lungul anilor pe care îi avem în vedere.

Cartea a primit Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Romane și a fost republicată într-o a doua ediție, în anul 2024.

Cărţi apărute în 2023

Constanţa VINTILĂ, Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750–1860), București, Editura Humanitas, 2023, 353 p., ISBN: 978-973-50-8115-7

Lumea acestei cărţi, revelată de arhivele ecleziastice, administrative şi penale, este caleidoscopică şi neînchipuit de exotică. Eroii provin din toate straturile societăţii: boieri mari, care aleargă după dregătorii şi decoraţii; boiernaşi, târgoveţi şi negustori care, luându-i ca model pe primii, caută să cumpere ranguri; boieri de ţară care duc dorul vieţii la oraş; săteni şi orăşeni care trăiesc după rânduielile străvechi ale bunei vecinătăţi; preoţi care se îngrijesc de armonia comunităţii, dacă nu cumva o tulbură chiar ei; slugi de la care stăpânii tot aşteaptă dovezi de cinste şi statornicie. Această lume intră în prefacerile primei modernizări, mai ales în epoca Regulamentelor Organice, dar într-un chip care, de atunci, ne face unici.

Alexandru MAMINA, Cultură sistemică și cultură antisistemică. Literatura și arta în societatea românească (1829-1989), Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2023, 234 p., ISBN 9786065376229.

Lucrarea analizează și organizează tipologic producțiile literare și artistice cu relevanță politică din cultura română modernă și contemporană, în funcție de măsura în care au reafirmat ori au subminat imaginar și moral sistemul existent în perioada respectivă. Identifică, în context, referințele centrale care au gestionat subtextual activitatea de creație, și anume sentimentul eului, conțiința binelui și adevărului, de natură să determine o poziționare sau alta față de sistem. Sunt identificate continuități și discontinuități tematice, forme de expresie, atitudini ambivalente ale autorilor, precum și relația de adversitate și totodată de complicitate sau negociere pe care au întreținut-o în timp cu reprezentanții puterii economice și politice

Constanţa VINTILĂ, Focul amorului. Despre dragoste și sexualitate în societatea românească (1750-1830), ediția a II-a, București, Editura Humanitas, 2023, 288 p., ISBN 978-973-50-8114-0.

Focul amorului urmează nebunia geloziei și scenele hilare, caraghioase, rușinoase, ridicole ale trupurilor goale abandonate în fierbințeala gesturilor fără ca îndrăgostiții să gândească un minut la pericolul ce-i pândește și ce-i surprinde până la urmă în intimitatea animalică a plăcerii trupești. Priviri ce se revarsă din spatele ferestrelor, pe gaura cheii, prin gura podului. Urechi ce ascultă cu atenție gemete, icnete, foieli și scârțâituri de paturi și lavițe. Trupuri goale alergând la lumina lunii sau în negura nopții pe ulițele mahalalelor pentru a scăpa de urmăririle soților înșelați, trupuri goale expuse în plină zi pe ulițele parohiilor pentru a fi stigmatizate astfel pentru greșeala de a fi iubit nevasta altuia. Pânde și urmăriri nebunești în haosul nopții, câini sărind pe la garduri si peste garduri, noroaie si șanțuri de netrecut, poduri fără scări și scări fără poduri, pivnițe încuiate si hăitași furioși, toate acestea se regăsesc în povestirile tuturor.

Bogdan MATEESCU, Giurgiu de la cetate la oraş: epoca modernizării (1830-1860), București, Editura Integral, 2023, 256 p., ISBN 9786069927267

O carte despre geografia istorică a orașului Giurgiu în perioada de tranziție de la cetatea otomană la orașul aflat sub administrația valahă modernă; și despre cum planimetria istorică s-a răsfrânt asupra orașului de azi, sau s-a pierdut.

Radu TUDORANCEA (coord.), O vecinătate dificilă. Relaţiile româno-ruse/sovietice 1914-1965, ediția a II-a, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2023, 232 p., ISBN: 978-606-537-642-7.

Volumul de față a fost publicat, în primă ediție, în decembrie 2021, cu doar câteva luni înainte de debutul agresiunii militare ruse asupra Ucrainei. Contribuțiile incluse în volumul de față sunt rodul unui workshop, organizat și desfășurat în toamna anului 2021, la Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga" din București, ce a reunit, în format fizic, istorici și cerce tători din București, Iași și Constanța, cu preocupări în sfera relațiilor româno-sovietice/ruse în prima parte a secolului al XX-lea. Proiectul de cercetare amintit (inițiat de o echipă alcătuită din trei cercetători - Bogdan Popa, Simion Gheorghiu și autorul acestor rânduri) a avut în centrul său chestiunea Tezaurului României de la Moscova, propunându-și să exploreze tema prin prisma noilor evoluții și abordări istoriografice, române și ruse. Chestiunea reprezentată de Tezaurul României trimis spre păstrare Rusiei țariste, în circumstanțele dramatice pentru România ale Primului Război Mondial, a suscitat interesul istoricilor și publicului larg încă din perioada imediat următoare primei conflagrații mondiale - anume primii ani interbelici, când de altfel au și început tatonările și demersurile statului român pentru recuperarea acestuia. Cercetarea a avut ca punct de pornire circumstanțele și rațiunile din spatele soluției alese de autoritățile române în timpul primei conflagrații mondiale, privind trimiterea spre păstrare a tezaurului românesc pe teritoriul unui aliat la acea vreme-Rusia țaristă, continuând cu reperele relevante care au marcat evoluția istoriografică a acestei teme, aflată, de altfel, pe agenda relațiilor bilaterale ruso-române de peste un secol, inclusiv prin intermediul întrunirilor Comisiei comune româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial.

De-a lungul volumului au fost reliefate, prin intermediul studiilor incluse, diferite chestiuni din ansamblul relațiilor româno-ruse în peri oada menționată, cu accent pe problema Tezaurului. Contribuțiile privind chestiunea Tezaurului au surprins principalele abordări și dimensiuni ale cercetării specifice problemei, așa cum s-au conturat ele, în istoriografia română și rusă, inclusiv printr-o abordare comparativă. Evaluând în ansamblu, se poate afirma că, în privința contribuțiilor românești (înte meiate, până de curând, mai ales pe surse autohtone), problema accesului fără restricții la surse arhivistice ruse se menține până în prezent - în ciuda unei scurte perioade de deschidere, în prima parte a anilor '90, dificultatea accesului la fonduri de arhivă ruse fiind menționată, de altfel, nu numai de istoricii și cercetătorii români, cât și de unii istorici ruși. Contribuțiile istoriografice românești existente au fost influențate de climatul politic din epocă, în care cercetările s-au desfășurat și au fost publicate (vezi abordările din 1956). În altă ordine de idei, evoluțiile de după căderea comunismului au reflectat un interes în creștere față de diferitele fațete ale chestiunii tezaurului, într-un mediu istoriografic eliberat de constrân gerile anterioare. De partea rusă, contribuțiile istoriografice sunt puțin numeroase, plasându-se de multe ori în siajul istoriografiei sovietice și fiind mai degrabă preocupate să abordeze chestiunea Tezaurului într-o dezbatere istorică mai amplă, în care sunt aduse în discuție alte chestiuni din sfera relațiilor bilaterale, inclusiv pretinsele datorii ale României față de Rusia, din perioada primei conflagrații mondiale și nu numai. Animând puternice sensibilități și departe de a fi soluționată, abordarea din punct de vedere istoriografic a chestiunii Tezaurului României de la Moscova este reflectată și se află în strânsă conexiune cu problematica legată de Tezaurul României prezentă, la rândul său, pe agenda relațiilor bilaterale româno-ruse.

Claudia Florentina DOBRE, Fostele deţinute politic şi Securitatea. Studiu de caz, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2023, 370 p., ISBN: 978-606-537-626-7.

Volumul se apleacă asupra construirii identității individuale și sociale al unui grup de foste deținute politic din clasa de mijloc interbelică prin intermediul discursului lor memorial postcomunist, precum și prin prisma documentelor elaborate de organele represive comuniste, înregistrat și arhivat în dosarele de Securitate ale acestor femei. Dacă discursul memorial al celor șapte foste deținute politic pune în evidență construirea, afirmarea și transmiterea unei identități personale și de grup caracterizată de anticomunism, discursul Securității și al celorlalte autorități represive definesc aceste femei drept „dușmance ale poporului”. Discursul acesta s-a schimbat însă de-a lungul perioadei comuniste, atât din perspectiva femeilor care au suferit și care au încercat să ascundă stigmatul de „dușman al poporului” cât și al autorităților care, în funcție de nevoile, scopurile și interesele sale, s-au raportat diferit la aceste femei, mai ales atunci când intenționau să le transforme în colaboratoare ale Securității.

Gheorghe LAZĂR (edited by), Arrangements before the ”Great Passage”. Testamentary Practices and their Implications (Western Europe and the Romanian Lands, 16^th-19^th Centuries), Konstanz, Hartung-Gorre Publishers, 2023, 452 p. ISBN: ‎ 978-3866288072.

Amidst growth in the history of mentalities – a developing research trend in Western historiography from the 1960s – there has been a greater interest in interrogating various types of historical sources, among which are testaments. Consequently, interdisciplinary analysis of this particular category of documents ‒ that Roger Aubenas called "une source historique prometteuse"‒ with corroboration from information provided by other such sources, could undoubtedly offer new perspectives for a better understanding of family history, private life, mentalities, religious beliefs and behaviours, individual and collective attitudes and sensibilities, in earlier and more recent times.

The present volume addresses this need and comprises 15 of the 27 papers presented during the conference in the autumn of last year at the "Nicolae Iorga" History Institute. The event was organized within a research project funded by the UEFISCDI and was attended by specialists from Romania and abroad (France, Greece, Bulgaria, and Italy). All these studies – aside from their length and methodology – have a common topic: the complex testamentary practices in Western Europe (France and Switzerland) and in the North-Danubian space. The topics include the testators' interest in the post-mortem destiny of the soul and the perpetuation of their memory, the various strategies used to preserve the family patrimony, and the unavoidable family conflicts when descendants challenged decisions over family wealth, primarily when the deceased did not consider, or time did not allow it, to draft a will.

Angela JIANU and Gheorghe LAZĂR (edited by), Pro refrigerio animae: Death and Memory in East‑Central Europe (Fourteenth‑Nineteenth Centuries), London and New York, Routledge, 2023, 344 p. ISBN: ‎ 978-1032017457.

The historiography of death, memory, and testamentary practices is already abundant in Western Europe and a fairly large number of extra-European regions. For East-Central Europe there are many short studies in various regional languages, mainly on anthropological/ethnographic aspects of the funeral rituals.

This is an edited collection of studies by international scholars on the interlocking themes of attitudes and discourses on death, commemorative practices, and inheritance/testamentary strategies in the Balkans and East-Central Europe. These and other related themes are addressed comparatively and cover areas including Albania, Bulgaria, Romania, Greece, and areas of the former Yugoslavia, Hungary, and Austria from the perspective of imperial – Ottoman and Habsburg – legacies.

Pro refrigerio animae: Death and Memory in East-Central Europe contributes to this subject by: linking anthropological/religious/cultural approaches to death to the legal/economic aspects of inheritance/commemoration; adding a still absent East-Central European and Habsburg, Balkan, and Ottoman dimension to the study of death, memorialization, and testaments; and presenting an abundant primary and secondary material in English translation and thus placing research on death and testaments by East-Central and Greek scholars within the international scholarly circuit.

Gheorghe LAZĂR, Mariana LAZĂR (editori), „Înainte de călătoria cea de veci”. Testamente din Ţara Românească, vol. I: 1659-1800, Iași, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2023, 479 p. ISBN: 978-606-714-804-6

Dana CACIUR-ANDREESCU, Morlacii din Dalmatia in secolele XV-XVI, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2023, 382 p., ISBN: 978-606-537-651-9

Termenul de morlac, cel mai adesea un exonim, desemnează o populație care locuiește în teritoriile rurale ale Dalmației venețiene continentale. În decursul secolelor al XIV-lea, al XV-lea și al XVI-lea, morlacii erau cel mai adesea identificați prin prisma activităților pe care le desfășurau. Ei apar în documente fiind: păstori, negustori, soldați, răufăcători sau imigranți. Fie că sunt atestați fiind implicați în una dintre aceste activități sau mai multe dintre ele, de cele mai multe ori morlacii sunt menționați de surse ca venind din afara Dalmației, din teritoriile croate (în nord) și bosniace integrate Imperiului Otoman. Cum cercetarea noastră s-a concentrat pe tipologia activităților în care s-au manifestat morlacii și cum ne-au lipsit sursele relevante referitoare la formele de auto-definire am ales ca metodologic să cercetăm istoria morlacilor ca o populație identificată pe criterii sociale reunite sub acest exonim venețian de morlac.

Astfel, explorând și analizând surse venețiene inedite am reconstruit un portret al morlacilor ce evidențiază complexitatea stilului lor de viață, dar mai ales, reacțiile pe care le provoacă în mediile care le atestă prezența. De aceea, această carte trebuie înțeleasă ca un argument în favoarea scrierii unei istorii a morlacilor, a comunităților vlahe din nord-vestul Peninsulei Balcanice, prin prisma evenimentelor în care au fost implicați și fără a avea ca obiectiv principal definirea lor etnică.

Cristian VASILE, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică sub regimul comunist, București, Editura Litera, 2023, 400 p., ISBN 978-630-319-104-1.

Volumul surprinde destinul postbelic al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolice), plasând subiectul în context internațional. Cartea analizează cele mai relevante episoade ale lichidării greco-catolicismului românesc și ale supraviețuirii lui clandestine până în decembrie 1989. Apar în lucrare personaje ecleziastice importante, atât greco-catolice (episcopii Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu – beatificați în 2019), cât și ortodoxe (mitropolitul Nicolae Bălan, patriarhul Justinian Marina, arhimandritul Teoctist Arăpașu ș.a.)

Cărţi apărute în 2022

Constanța VINTILĂ, Changing Subjects, Moving Objects. Status, Mobility, and Social Transformation in Southeastern Europe, 1700–1850, Balkan Studies Library, volume 31, Brill Schöningh, 2022, 362 p., ISBN: 978-3-657-70487-3

This is a book about people caught between home and abroad, crossing imperial boundaries in southeastern Europe at the beginning of the modern age. Through a series of life stories, which the author reconstructs with the aid of many new sources, readers discover how certain men and women defined and adapted their loyalties and affiliations, how they fashioned their identities, how they enrolled their linguistic, political, economic, and social resources to build a family and a career. Travelling between Istanbul, Vienna, Trieste, Moscow, Bucharest, or Iaşi, individuals of different backgrounds built their networks across borders, linking people and objects and facilitating cultural transfer and material and social change.

The book was awarded an 'Honourable Mention' in the Society for Romanian Studies 2023 Book Prize list. 'Today, “diversity” is THE key word on social media and political movements. The author shows us how diverse the early modern people were in this region. [...] Vintilă’s book is a superb example how to engage in historiography: by careful study of the archival material, meticulous analysis, and sound judgement.' - Josette Baer (University of Zurich), in Slavic Review.

Documenta Romaniae Historica, seria B, Ţara Românească, vol. XXVI (1637-1638), întocmit de † Violeta BARBU, Gheorghe LAZĂR, Florina-Manuela CONSTANTIN, Constanţa VINTILĂ, Lidia COTOVANU, † Maria BĂLAN, Marcel-Dumitru CIUCĂ, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2022, CIII + 769 p.; ISSN 0070-6833.

Tomul XXVI al seriei B (Țara Românească) din cadrul colecției Documenta Romaniae Historica, cuprinde documente interne emise în anii 1637 și 1638, făcând, de fapt, joncțiunea între volumele colecției realizate înainte de anul 1989 (al cărei ultim volum acoperă anii 1635-1636) și noua serie, reluată în anii ‛90. Practic, prin publicarea acestui volum se pune la îndemâna cercetătorilor şi a celor interesaţi de această perioadă seria completă a documentelor elaborate în vremea îndelungatei și echilibratei domnii a lui Matei Basarab (1632-1654).

Numărul total al actelor publicate se ridică la 508, 497 dintre ele fiind autentice (păstrate mai ales sub formă de originale, dar și sub formă de copii, traduceri de epocă, regeste, rezumate, mențiuni ori ediții), restul de 11 fiind considerate de către editori ca false și îndoielnice, în urma analizei diplomatice și paleografice. Numărul destul de mare al documentelor din această ultimă categorie reprezintă un specific al tomului, putând oferi câteva repere pentru studierea interesantei problematici a falsurilor documentare.

Majoritatea surselor pun la dispoziția celor interesaţi informații de natură patrimonială, precum strategiile de conservare și transmitere a bunurilor funciare, disputele în jurul acestora, cu implicațiile lor juridice (jurisdicție și drept cutumiar), dreptul de stăpânire, dreptul de donaţie etc. Sunt favorizate astfel teme de istorie socială și economică, însă și tema fiscalității este bine reprezentată. Anii 1637 și 1638 nu au fost bogați în fapte notabile, însă un eveniment des consemnat de către documentele interne este construirea și înzestrarea ctitoriei domnești de la Căldărușani (1638).

Claudia-Florentina DOBRE, Ni víctimas ni heroínas. Las antiguas detenidas políticas y las memorias del comunismo en Rumanía, Bogotá-Colombia, Editorial Aula de Humanidades, 2022, 162 p., ISBN: 978-958-5111-XX-X (versiune print) ISBN: 978-958-5111-XX-X (versiune digitală)

Cartea se apleacă asupra destinului și discursului memorial al unor foste deținute politic aparținând clasei de mijloc interbelice. Încarcerate în anii ‘50 din motive politice, acestea au luptat pentru a supraviețui închisorii dar mai ales pentru a se adapta unui sistem care urmărea să le șteargă identitatea personală și de grup. Discursul lor memorial stă mărturie luptei permanente cu ele însele și cu autoritățile statului comunist punând totodată în evidență tacticile folosite pentru a supraviețui în închisoare, pentru a depăși trauma provocată de suferința recluziunii și a condamnării nedrepte de către sistem, dar și de a ascunde stigmatul represiunii pentru a se adapta și integra în societatea comunistă. Volumul pune în valoarea identitățile asumate de aceste femei prin intermediul discurului memorial, componenta cea mai importantă fiind cea de anticomuniste asumate, o identitate în contrast cu cele atribuite de discursul public fie de victimă, fie de eroină

Lidia COTOVANU, Émigrer en terre valaque. Estimation quantitative et qualitative d’une mobilité géographique de longue durée, Brăila, Editura Istros („Bibliothèque de l’Institut d’études sud-est européennes”, 19), 2022, 470 p., ISBN: 9786066544849

Carte distinsă cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române

Ce livre offre une image globale, qualitative et quantitative, de l’émigration principalement balkanique vers la Valachie et la Moldavie dans la longue durée comprise entre le milieu du XIV^e et le début du XVIII^e siècle. Le qualitatif se rapporte aux domaines d’activité de l’élément allogène (règne, administration, armée, affaires ecclésiastiques, commerce, travaux agricoles), car la mobilité géographique touchait toutes les catégories sociales. L’estimation qualitative concerne également les espaces d’origine des migrants, afin d’illustrer, d’une part, l’impact de la conjoncture politique et économique sur la dislocation de nouvelles vagues migratoires et, d’autre part, la force des solidarités familiales et communautaires sur le développement de traditions de mouvement vers les Pays Roumains. Le quantitatif vise à identifier les domaines d’activités préférentiels des migrants et de leurs descendants, le but étant de montrer que leur spécialisation dans tel ou tel domaine venait combler la non spécialisation des milieux accueillants. Il s’avère que les flux migratoires orientés vers le Nord du Danube répondaient à la fois à la quête d’opportunités des migrants et au besoin de ressources humaines « spécialisées » ressenti par les appareils de pouvoir des pays d’installation en plein processus de construction étatique et de centralisation politique.

Mioara ANTON, Bogdan Cristian IACOB, Cristian VASILE (coord.), Tineri și tineret în România socialistă. Identitate, ideologie și dinamici socio-culturale, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2022, 316 p., ISBN: 978-606-537-555-0

Volumul Tineri și tineret în România socialistă. Identitate, ideologie și dinamici socio-culturale explorează o dimensiune a trecutului recent mai puțin cercetată de specialiștii în științele sociale şi umaniste: statutul, rolurile și subiectivitatea tineretului în socialismul „mediu dezvoltat”. Contribuțiile reunite în acest volum analizează strategiile puterii comuniste pentru integrarea tinerei generații în proiectele de inginerie socială precum societatea multilateral dezvoltată, omul nou sau planurile cincinale. Importanța temei este accentuată și de faptul că revitalizarea platformei ideologice a partidului în deceniul șapte a avut loc într-un moment de deschidere internațională pronunțată a României în contextul negocierilor din cadrul Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, care includea prevederi privind fluidizarea circulației bunurilor și a valorilor culturale între Est și Vest. În paralel, regimul Ceaușescu a demarat o politică intensivă de deschidere către țările în curs de dezvoltare, ceea ce a dus la o creștere exponențială a numărului studenților străini în universitățile din România. Acest fenomen era o extindere într-un context diferit al Războiului Rece a internaționalismului din anii ’40 – ’50 ai secolului trecut, care la acea vreme era preponderent orientat către consolidarea unei „lumi a doua” socialiste, ca alternativă la Occident.

Cărţi apărute în 2021

Radu TUDORANCEA (coord.), O vecinătate dificilă. Relaţiile româno-ruse/sovietice 1914-1965, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2021, 227 p., ISBN: 978-606-537-642-7

Claudia-Florentina DOBRE, Martore fără voie. Fostele deţinute politic şi memoria comunismului în România, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2021, 325 p. ISBN: 978-606-537-512-3.

Martore fără voie. Fostele deținute politic și memoria comunismului în România se apleacă asupra discursului memorial a șapte femei și șapte bărbați persecutați de regimul comunist din motive politice. Analiza s-a concentrat îndeosebi asupra mărturiilor fostelor deținute politic care au fost examinate din trei perspective: cea a martorului (referitor la acest aspect constatând că femeile nu și-au asumat o poziție de gen, mărturiile lor contribuind la procesul de denunțare a crimelor comunismului, la revendicarea drepturilor foștilor persecutați politici, precum și la transmiterea memoriei represiunii); cea referitoare la rolul și limitele mărturiilor (în acest sens, subliniind funcția lor catartică, precum și limitele acestora datorate traumei, dar și cadrelor sociale ale memoriei și contextului anticomunist); și cea a identității de gen (ale cărui principale caracteristici sunt lipsa eroizării, admirația pentru valorile cultivate în familie precum educația continuă, adaptarea la mediu, iubirea de dreptate și adevăr, interiorizarea emancipării feminine prin educație și carieră).

Constanţa VINTILĂ, Giulia CALVI, Mária PAKUCS-WILLCOCKS, Nicoleta ROMAN, Michał WASCIUCIONEK, Lux, modă şi alte bagatele politiceşti în Europa de Sud-Est, secolele XVI-XIX, Bucureşti, Editura Humanitas, 2021, 432 p., ISBN: 978-973-50-7164-6

Conduri de saftian și anterie de ghermeșut, fire de borangic și ibrișin, inele cu diamante și cercei cu smaragduri, cucunari și cafea, cardamon și piper, covoare și evanghelii, mărgele și hurmuz, iatagane și puști, perine și așternuturi, linguri și besactele, untdelemn și zahar, șaluri și șalvari călătoresc în boccele și coropci, în lăzi și cufere, pe spatele catârilor sau în burțile corăbiilor, printre dealuri și munți, pe calea apelor sau pe drumurile prăfuite ale câmpiilor, legând Alepul de București, Viena de Brașov, Slivenul de Trieste, Zemunul de Iași, Sibiul de Constantinopol. Mămularii, mărgelarii, marchitanii, bogasierii, diplo-mații, doctorii, botaniștii, chirurgii, feluritele obraze curioase, șarlatanii, tâlharii, mercenarii și dezertorii călătoresc odată cu mărfurile și obiectele, ducând mai departe idei revoluționare, gusturi noi, mode sofisticate, cunoștințe felurite.

Cartea aceasta dezvăluie destine, oameni, slăbiciuni și mode care dau seamă de farmecul și culorile câtorva secole din istoria lumii noastre de azi.

Cătălina MIHALACHE, Nicoleta ROMAN (editori), Copilării trecute prin război. Poveşti de viaţă, politici sociale şi reprezentări culturale în România anilor 1913-1923, Iaşi, Editura Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza”, 2021, 336 p., ISBN: 978-606-714-566-3.

Lucrarea explorează o temă aproape invizibilă în cercetarea istorică românească de actualitate, dar care suscită un interes evident, după cum s-a putut observa şi cu prilejul evocării publice a Primului Război Mondial, respectiv al comemorării Centenarului înfăptuirii unirii din 1918. Culegerea de studii propusă porneşte de la rezultatele conferinţei „Copiii şi copilăria românească în timpul Primului Război Mondial” (30 mai 2016, Muzeul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi), organizată de editoarele prezentului volum, cu sprjinul Institutului de Istorie al Academiei Române „Nicolae Iorga” din Bucureşti, al Institutului de istorie „A.D. Xenopol” şi al Filialei Academiei Române din Iaşi, al Facultăţii de istorie şi al Muzeului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Documenta Romaniae Historica, seria B, Ţara Românească, vol. XLI (1656), întocmit de † Violeta BARBU, Gheorghe LAZĂR (coordonatori), Oana RIZESCU, Elena BEDREAG, Ovidiu-Victor OLAR, București, Editura Academiei Române, 2021, XCIX + 741 p.; ISSN 0070-6833

Cosmin Popa, Elena Ceaușescu sau anatomia unei dictaturi de familie, București, Editura Litera, 2021, 320 p., ISBN : 978-606-33-7143-1.

Ceea ce a debutat ca o „poveste de succes“ a destalinizării a continuat printr-un șir nesfârșit de diversiuni al căror singur adevăr a fost luarea în stăpânire a țării și a oamenilor ei de către familia Ceaușescu. Propulsarea Elenei Ceaușescu la vârful partidului și al statului, deși aparent a fost inspirată din mișcarea generală de emancipare politică a femeilor, a fost și ea o altă diversiune, care a adăugat tragicului comunism românesc o notă suplimentară de absurd. Spre deosebire de celelalte diversiuni, cum era cea a rusofobiei sau cea a independenței, pe care Ceaușescu le putea întrebuința după bunul-plac în funcție de moment, diversiunea Elena Ceaușescu s-a dovedit a fi cea mai solidă, punându-și cu adevărat amprenta asupra regimului, ba chiar asupra perioadei care i-a urmat. Contrar mantrelor propagandei oficiale, Elena Ceaușescu a fost o autentică adversară a femeilor. Nici una dintre inițiativele sale nu a urmărit îmbunătățirea reală a situației femeilor.

Prezența Elenei Ceaușescu la vârful țării, considerată de propagandă simbol al emancipării femeii în România socialistă, nu a atenuat, ba chiar a acutizat, perspectiva birocratică și atitudinea represivă a regimului față de maternitate și natalitate. Documentele oficiale nu au păstrat nici o urmă a unei intervenții sau propuneri făcute de Elena Ceaușescu în care să fi cerut îmbunătățirea situației femeii-muncitoare, femeii-intelectual, nici măcar a femeii-mamă. Dimpotrivă, ea a cerut întotdeauna economii la sânge, făcându-se că nu observă evoluțiile îngrijorătoare din domeniul sănătății publice. Elena Ceaușescu nu a fost simbolul emancipării economice sau politice a femeii din România, fie ea și comunistă, ci doar dovada supremă a deciziei conștiente a lui Nicolae Ceaușescu de a transforma țara într-o dictatură stalinistă.

Gheorghe LAZĂR, Testamente de negustori şi meşteşugari din Ţara Românească (secolele XVII-XIX), Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2021, 394 p., ISBN: 978-606-714-669-1.

Volumul editat de Gheorghe Lazăr, Testamente de negustori și meșteșugari din Țara Românească (secolele XVII-XIX), conține un corpus propriu-zis de documente, 104 la număr (p. 27-313), o introducere generoasă și lămuritoare asupra situației actuale a istoriografiei problemei (p. 5-20), un indice onomastic și toponimic (p. 317-368), un util și necesar glosar (p. 369-378) la care se adaugă o bibliografie (p. 21-23), o listă de abrevieri (p.25) și câteva facsimile a unor documente (p. 379-388) care dezvăluie frumusețea documentelor, dar și dificultatea editării unor astfel de surse. Corpus-ul este format atât din documente originale cât și din copii aflate în diverse fonduri arhivistice (Arhivele Naționale București, Arhivele Naționale-Filiala Dolj, Biblioteca Academiei Române, Arhivele Statului din Veneția).

Documentele editate aici conțin informații referitoare la viața de familie, la cea economică și materială, la atitudinile și mentalul societății acelor vremuri, la religiozitatea sa. De asemenea, se pot desluși detalii legate de traiul în cuplu, de prezența sau absența unor afecte între soți sau între părinți și copii sau alte rude. Nu mai puțin importante sunt informațiile de natură urbanistică (sunt menționate adesea detalii referitoare la amplasamentul anumitor prăvălii, case, ateliere) sau juridică (precizări cu referire la dreptul de moștenire, la condiția femeii sau la parcursul autentificării unei diate).

Arhivă apariții editoriale