2025

Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române vă invită luni, 28 aprilie 2025, orele 12.00, la conferinţa plenară Sănătatea ca drept al omului: contribuțiile regimurilor comuniste la o dezbatere globală, susținută de Bogdan C. Iacob.

Prezentarea va analiza contribuțiile regimurilor comuniste la procesul de codificare a sănătății ca drept al omului. Intervențiile reprezentanților acestora sunt examinate la intersecția dintre elaborarea dreptului internațional (Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale) și programele Organizației Mondiale a Sănătății. Experții din Europa Centrală și de Est au conceptualizat sănătatea ca drept al omului în legătură cu autodeterminarea, antirasismul și ideile privind serviciile medicale naționale gestionate de stat, cu cel mai larg acces posibil pentru populația unei țări. Prelegerea subliniază geografia multipolară a acestor dezbateri: statele din America Latină și cele postcoloniale au avut un rol esențial în codificarea sănătății ca drept al omului; la rândul său, Occidentul nu a fost un monolit, așa cum nu a fost nici blocul socialist. Experții din Europa Centrală și de Est și aliații lor au consolidat acest drept, făcându-l interdependent cu alte norme privind emanciparea colectivă - o moștenire pentru anii care au urmat Războiului Rece.

Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române vă invită marți, 8 aprilie 2025, orele 11.00, la conferinţa plenară Un boem la Bucureşti: Viaţa, călătoriile şi moartea lui Bernhard Stolz (1809-1844) susținută de Alex DRACE-FRANCIS, Profesor asociat de istorie literară și culturală a Europei moderne, Departamentul de Studii Europene, Universitatea din Amsterdam.

În ultimii ani s-au făcut eforturi remarcabile pentru a inventaria şi a traduce texte scrise de străini despre Ţările Române până la 1878. Nesemnalate până acum sunt Briefe aus der Walachei [Scrisori din Ţara Românească] ale lui Bernhard Stolz (1809-1844), autor german din Praga. Reportajele ‘valahe’ ale lui Stolz, publicate în revista pragheză Ost und West în anii 1842 şi 1843, oferă o privire deosebit de amănunţită şi variată asupra vieţii sociale, politice şi culturale din Bucureşti în aşa-zisa ‘epocă de tranziţie’. Pe lângă reportajele publicate, s-au păstrat la Arhiva Oraşului din Praga unele scrisori particulare trimise de Stolz şi de soţia lui, Dora Stolz, de la Bucureşti la Praga.

Memorii, corespondenţă, documente de arhivă ilustrează implicarea activă a femeilor ȋn scrierea istoriei. Secolul al XIX-lea a promovat intens educaţia, cunoaşterea, progresul, revoluţia, curiozitatea, mobilitatea. Conferinţa mea va ȋncerca să arate cum educaţia şi mobilitatea au contribuit esenţial la ȋmbunătăţirea condiţiei femeii ȋn societatea românească. Prin intermediul a două generaţii de femei vă voi spune poveştile lor, introducând pe scena istorie revoluţii şi războaie, capete ȋncorante şi actori politici, dar şi o sumedenie de mici detalii din rutina cotidiană.

2024

Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române vă invită luni, 25 noiembrie 2024, orele 12.30, la conferinţa plenară Pretendenţa la tronul Ţării Româneşti (1418-1632), susţinută de dr. Marian Coman.

Succesiunea la tronul Ţării Româneşti medievale a fost, aproape întotdeauna, rezultatul unei confruntări militare sângeroase. De la moartea lui Mircea cel Bătrân (1418) până la urcarea pe tron a lui Matei Basarab (1632) au avut loc mai bine de 70 de lupte pentru tron. Instabilitatea cronică a puterii domneşti a fost adeseori explicată de istorici drept o consecinţă a absenţei reglementării juridice a succesiunii. Istoriografia a trasat, totodată, o linie clară de demarcaţie între domni, înţeleşi drept monarhi legitimi şi pretendenţi, văzuţi mai degrabă ca aventurieri.

Comunicarea noastră propune o nouă abordare, mutând accentul de pe distincţia domn/pretendent asupra fenomenului pretendenţei. Toţi cei care au revendicat, cu sau fără succes, tronul Ţării Româneşti au trebuit să-şi justifice, în faţa unor audienţe diverse, acţiunea. Cum au făcut-o şi, mai ales, de ce unii au avut succes, în timp ce alţii au eşuat?

Conferința plenară a lunii februarie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” va fi susținută de colegul Bogdan Popa.

Primele luni ale anului 1919 au fost extrem de dificile pentru România, Unitatea naţională era apărată pe trei fronturi diferite, traiul decent al populaţiei greu de asigurat, iar la Conferinţa Păcii de la Paris dificultăţile diplomatice din ce în ce mai numeroase. În ciuda acestor probleme, armata a găsit timpul şi modalitatea de a trimite la Paris, la Jocurile Interaliate (competiţie sportivă organizată în paralel cu Conferinţa Păcii de către American Expeditionary Force şi YMCA), un detaşament numeros, format din foşti combatanţi din Primul Război Mondial. Comunicarea mea reface biografia colectivă a acestui Detaşament Militar Sportiv, în rândurile căruia se regăseau atât membri ai mişcării sportive incipiente de dinainte de 1916, cât şi militari aleşi pentru calităţi atletice demonstrate în timpul războiului. Schiţez, în acest mod, o istorie a fracturilor din societatea românească la sfârşit şi început de epocă.

Conferința plenară a lunii februarie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” va fi susținută de colegul Bogdan Mateescu. 

Institutul de Istorie „N. Iorga” vă invită luni, 15 aprilie a.c., orele 12.30, la audierea conferinţei plenare susţinută de dr. Michal Wasiucionek.

Relaţiile politice polono-moldoveneşti de-a lungul secolului al XVII-lea s-au definit printr-o oscilaţie constantă de la prietenie strânsă la ostilitate deschisă. Mai mulţi factori au alimentat această instabilitate, precum influenţa otomană asupra relaţiilor diplomatice sau pretenţiile istorice de suzeranitate asupra Moldovei, pe care Coroana poloneză le-a menţinut şi în secolul al XVII-lea. Tendinţa dominantă în istoriografie a fost de a interpreta conflictele ca o tensiune între mândria personală a trimişilor voievozilor, pe de o parte, şi statutul juridic al relaţiilor polono-moldoveneşti în perioada respectivă. La baza acestei perspective s-a aflat noţiunea de ceremonial bazată pe un fundament de proiect stabilit, împărtăşit atât de diplomaţii polono-lituanieni, cât şi de gazdele lor moldoveneşti. Explorând modurile în care diplomaţii şi-au format opinia despre cum ar trebui să arate o recepţie adecvată şi cum a fost negociată ulterior cu curtea moldovenească, prezentarea noastră avansează o încadrare alternativă a conflictelor ceremoniale de la Iaşi de-a lungul secolului al XVII-lea.

Conferința plenară a lunii februarie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” va fi susținută de colega Mioara Anton, director al institutului.

Nostalgia comunistă a devenit un loc comun pentru cei care nu se mai regăsesc în societatea prezentului. Atunci când rememorează existența din timpul regimului comunist nostalgicii evocă numai experiențele pozitive și minimalizează în mod voit consecințele răului totalitar. Sunt trecute sub tăcere suferințele victimelor, tratamentele psihiatrice, politicile pronataliste și "ocrotirea" copiilor instituționalizați, intruziunea statului în viața privată, supravegherea permanentă și frica indusă de Securitate  raționalizarile, frigul din apartamente și umilința cotidiană a cozilor.

Conferința plenară a lunii februarie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” va fi susținută de colega Lidia Cotovanu.

Înființarea Oficiului de depozite private la Zecca Veneţiei a dat naştere unei noi practici de economisire în rândul negustorimii greceşti care făcea afaceri în oraşul Dogilor. Oficiul a cunoscut un succes rapid și a fost folosit și de către alte personaje influente ale vremii care dispuneau de lichidităţi. Unii puneau bani deoparte pentru zile negre, alţii pentru a-şi pune la adăpost moştenitorii sau pentru a preveni insolvabilitatea în caz de datorii, în timp ce clienţii de rang înalt, precum patriarhii greci, boierii şi domnitorii valahi, au găsit în această practică un nou instrument de finanţare a operelor lor filantropice. Fondurile de documente ale Zeccăi, astăzi păstrate la Arhivele de Stat din Veneţia, și pe care le vom prezenta în conferința noastră, ne deschid poarta către istorii instituționale și personale prea puțin cunoscute.

Programul III (Europa și românii în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX-lea) din cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” vă invită luni, 22 ianuarie 2024, ora 13:00 la conferința plenară, susținută de domnul Alexandru Mamina cu titlul: „Legitate și acțiune subiectivă”. Conferința tratează modul în care a fost concepută legitatea socială începând din secolul al XVIII-lea, prin analogie cu legile naturale. În context, abordează raportul dintre necesitatea obiectivă și acțiunea subiectivă, observând rolul individului în transformările istorice.