Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Programul IV „România și Europa în secolul XX” anunță pentru joi, 1 octombrie 2026, orele 11, comunicarea domnului Viorel Achim, Soarta firmelor româneşti cu capital german după 23 august 1944 – un caz: S.C. Continentala S.A.R.

Comunicarea se ocupă de S.C. Continentala S.A.R., o societate pe acţiuni din categoria firmelor mijlocii care a lucrat la construcţia liniei ferate Bucureşti-Roşiori de Vede-Craiova, unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură realizate în România în anii celui de-al doilea război mondial şi în primii ani postbelici. Este urmărit istoricul acestei firme prin prisma acţionariatului si a regimului juridic pe care le-a avut şi care s-au modificat în mai multe rânduri.

Dacă la început, după constituirea ei (1942), a fost o firmă românească cu capital german „camuflat”, după 23 august 1944, Continentala S.A.R. a fost considerată bun inamic, în 1945 ea fiind trecută sub supravegherea şi administrarea C.A.S.B.I., iar după Conferinţa de la Potsdam a fost tratată ca bun sovietic, pentru ca mai apoi să intre în proprietatea U.R.S.S., fiind predată Administraţiei Bunurilor Sovietice din România (A.B.S.R.) (septembrie 1947). După acel moment a început o istorie tumultoasă a acestei firme, ea fiind radiată din oficiu şi apoi reînmatriculată (noiembrie 1947) sub numele de Societatea sovietică de construcţii „Kontinentalla”, care în septembrie 1949 a fuzionat cu Societatea pe acţiuni Sovieto-Română „Sovromconstrucţie”, ea constituind o parte din capitalul cu care U.R.S.S. contribuia la acest sovrom. Aceste chestiuni relativ complicate sunt prezentate în contextul istoric zbuciumat în care s-a aflat atunci ţara. 

Cercetarea despre Continentala S.A.R. este gândită şi ca un exemplu reprezentativ pentru situaţia a mii de firme din România deţinute de cetăţeni ai Germaniei naziste sau de etnici germani din România care s-au confruntat în acei ani cu provocări şi experienţe similare.