Conferința analizează fața ascunsă a economiei planificate din timpul regimului Ceaușescu. Efectele reale pe care economia informală le-a avut asupra celei oficiale sunt încă greu de evaluat. În anii ’80, expresia „a te descurca“ definea un întreg univers al rețelelor de influență, putere, bani și privilegii. Penuria, rezultat al unei situații economice tot mai precare, a alimentat din plin motoarele economiei subterane. N. Ceaușescu cunoștea pe deplin condițiile de trai ale populației, însă lipsurile nu-l impresionau. Orbit de dorința de achita datoria externă, de a crește rata exporturilor și de a reduce drastic importurile, Ceaușescu nu fost interesat de sărăcirea generalizată a populației. Lipsa cronică a bunurilor de larg consum (de la produsele de igienă la medicamente), precum și raționalizarea excesivă a celor alimentare au scos la suprafață numeroși descurcăreți și vânători de profituri. 

Rețelele economiei informale i-a cuprins deopotrivă atât pe „cei de sus“ (aparatul de partid, birocrația, personalul din Miliție și Securitate), cât și „cei de jos“, oameni obișnuiți pentru care existența cotidiană în „socialismul mediu dezvoltat“ devenise o cursă a supraviețuirii. Puterea reală a rețelelor economiei informale s-a văzut imediat după căderea regimului comunist, cei care le gestionaseră devenind în anii de tranziție principalii actori ai marilor afaceri și scandaluri de corupție.