Încă de la înființare, biblioteca a fost parte a Institutului pentru Studiul Istoriei Universale. Funcționalitatea Bibliotecii s-a păstrat, de la inaugurare până în prezent, având o compartimentare eficientă, ce cuprinde mai multe spații administrative în zona parterului, iar la etaj o Sală de lectură, cu 50 de locuri și o Sală a enciclopediilor, cu un spațiu alocat liftului, care în trecut deservea depozitele dispuse pe trei nivele. Pe același palier se află și Sala Memorială „Nicolae Iorga”, unde se află colecțiile din „donația daneză” și sunt expuse diverse obiecte personale ale istoricului, prezentate într-un decor specific sfârșitului de secol XIX. Biblioteca este formată din fondul de carte care a aparținut istoricului Nicolae Iorga, la care se adaugă și fondurile constituite de-a lungul timpului (periodice, lucrări generale, sinteze, colecții de manuscrise, carte rară).

Dintre colecțiile cele mai valoroase amintim: L΄Encyclopédie Française, col. Documents Diplomatiques Français rélatifs aux origines de la guerre de 1914, Enciclopedia Treccani, în 31 volume. În iunie 1939, prin donația Ambasadei Danemarcei, Sala de lectură a Bibliotecii este decorată cu basoreliefuri, cu teme de inspirație antică, realizate de sculptorul danez Bertel Thorvaldsen. 

În 1937, în clădirea din str. Bonaparte, Biblioteca punea la dispoziția cititorilor 27.098 cărți și 20.000 periodice. După mutarea în noul sediu, între 1938-1939, s-au mai adăugat 2.486 volume, donate de Iorga, iar alte 1.341 volume au fost cumpărate. La sfârșitul anului 1938 erau 31.125 volume, din care cca. 8.000 volume au stat la baza secției de carte rusă, iar 1.689 volume, au format secția de carte maghiară. În anul 1939, existau 37.238 volume, iar în 1940 fondul avea 44.593 volume cărți și 25.244 periodice.

Bombardamentele americane din 4 aprilie 1944 au afectat clădirea Institutului și au oprit activitatea cu publicul.  Ca măsură extremă de protecție a moștenirii lui Nicolae Iorga, volumele au fost transportate în 116 lăzi la Liceul de băieți din Orăștie, iar revenirea colecțiilor la sediu s-a făcut în 26 februarie 1945. Bombardamentele germane din 24 august 1944 au distrus o parte din clădire, afectând Sala de conferințe și o parte din spațiile administrative ale Bibliotecii. 

În 1948, existau cca. 100.0000 unități de bibliotecă înregistrate, distribuite astfel: 47.789 cărți, 30.738 periodice, 8.000 cărți în limba rusă, 1.689 cărți maghiare, 5.000 stampe și 4.139 manuscrise. 

Transformările instituționale, prin Decretul 145, publicat în Monitorul Oficial din 15 iulie 1948, au afectat și activitatea Bibliotecii Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”.  În noiembrie 1952, Biblioteca și-a sporit colecțiile cu 15.000 volume provenite de la Biblioteca Secției de Istoria Popoarelor Slave și a Bizanțului. Nu este un caz singular, astfel după 1948, la Biblioteca Institutului ajung biblioteci particulare, conform documentelor din decembrie 1954, identificate în arhiva Institutului. 

În perioda anilor 1952 - 1955, cărți vechi și rare, colecții de periodice și un bogat fond de manuscrise au fost transferate la Biblioteca Academiei Române. Loturi de cărți și dublete au fost direcționate la biblioteci de institute din țară, iar unele loturi au fost trimise la topit. În 1953, cca. 876 titluri cărți și 165 periodice au fost duse la Fondul special al Bibliotecii Academiei, în cadrul procesului de epurare al publicațiilor și cărților considerate periculoase de regimul comunist. Conform inventarelor în 1968, biblioteca deținea un fond 115.000 de unități de bibliotecă.

În 1974, transferul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” la Facultatea de Istorie a Universității București a pus Biblioteca sub patronajul Bibliotecii Central Universitare. După 1990, s-a revenit la Academia Română, situație care continuă și astăzi. Biblioteca se află într-un permanent proces de îmbogățire a fondului, astfel la mijlocul anului 2025, biblioteca deținea 154.643 unități de bibliotecă.

Organizare: Fondul de carte este distribuit pe patru formate (I-IV), încadrat în fonduri separate, notate cu inițalele: B, G, L și S. Această organizare se păstrează din anul 1959, până atunci existând o înregistrare numerică, în ordinea intrărilor. Se foloseau registre separate pentru cărți și periodice și cataloage: alfabetic, tematic și topografic. Fondul de carte din depozitul B, cuprinde volumele de bizantinologie și turcologie; în depozitul G se află mare parte din biblioteca personală a lui N. Iorga și cuprinde cărți de istorie universală; depozitul S, conține lucrări în limba rusă, bulgară și sârbă, iar cele trei depozite de carte L, cuprind cărți cu referire la cultura și istoria românească. În prezent toate înregistrările noi de carte se fac în fondul L. 

Periodicele sunt organizate tot pe structura formatelor și ocupă spațiul din trei depozite. Colecțiile de carte veche și rară se află în patru depozite, cu un regim special de acces și cuprind valori bibliofile, din toate cele patru fonduri de carte și din fondul de periodice. 

Valoarea fondului deținut: Volumele de secol XVI, din biblioteca personală a lui Nicolae Iorga, edițiile princeps și de lux, donațiile primite de Nicolae Iorga, cu dedicații autografe și valoroase cărți cu ex libris, ce au aparținut unor personalități marcante din spațiul românesc și european, sunt importanți martori al istoriei, ce se regăsesc în bibliotecă.

Acest inestimabil tezaur aflat în fondul Colecției de carte veche și rară, din cadrul Bibliotecii Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, însumează peste 3.000 volume. Edițiile Elzevir și edițiile princeps ale operelor lui Erasmus din Rotterdam și Luther, alături de operele lui Dimitrie Cantemir și alți literați ai culturii universale și românești, îmbogățesc patrimoniul Bibliotecii. 

Dintre colecțiile de documente esențiale cercetării istorice, Biblioteca deține: Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privind istoria Românilor; D. A. Sturdza, Acte și documente; N. Iorga, Studii și documente; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade și Ispisoace și zapise. De asemenea, „Curierul Românesc”, „Curierul de ambe sexe”, „Magazinul istoric pentru Dacia”, „Convorbiri literare”, „Columna lui Traian”, „Arhiva istorică”, „Revue du sud-est européen”, „Buletinul Comisiei monumentelor istorice”, „Revista istorică”, sunt doar câteva din colecțiile complete existente în fondul de periodice al Bibliotecii. 

Acestea sunt doar câteva exemple reprezentative, căci în baza schimbului național și internațional cu peste 150 de colaboratori, se primeau cele mai importante publicații ale vremii.

Cărțile poștale și scrisorile primite de Nicolae Iorga, alături de fotografiile, ce-l imortalizează în diferite momente din viață, întregesc acest tezaur, ca parte a Arhivei Iorga, donată Institutului de Istorie „N. Iorga” de domnul Andrei Pippidi, nepotul profesorului Nicolae Iorga.

Colaborarea cu alte instituții presupune: schimburi și donații cu biblioteci și instituţii naționale și internaţionale; colaborare cu Biblioteca Metropolitană București, în proiectul Biblioteca Digitală a Bucureștilor, anterior Dacoromanica și cu Institutul Național al Patrimoniului, în proiectul Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.

Cod ISIL RO-B-01116