Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” a fost fondat la 1 aprilie 1937 ca Institutul pentru Studiul Istoriei Universale. Ultima, în ordine cronologică, dintre instituţiile de cercetare înfiinţate de Nicolae Iorga, Institutul a fost condus de acesta până în noiembrie 1940. Sediul actual, construit după planurile arhitectului Petre Antonescu, cu fresce de Olga Greceanu, a fost inaugurat la 16 decembrie 1939. În 1948, Institutul a devenit Institutul de Istorie a R.P.R., sub egida Academiei Române. Din 1965 poartă numele de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”.

Cele patru programe de cercetare existente în prezent continuă şi îmbogăţesc viziunea fondatoare a lui Nicolae Iorga: aceea de a aşeza istoria românească în contextul regional şi continental şi de a constitui un spaţiu de sociabilitate ştiinţifică diferit de cadrele didactice, prin organizarea de conferinţe pe teme cât mai diverse.

Misiunea ştiinţifică a Institutului este de a edita sursele fundamentale ale istoriei medievale, moderne şi contemporane şi, mai cu seamă, de a valorifica aceste surse în lucrări de cercetare individuale sau colective. Temele fundamentale de cercetare sunt: istoria Vechiului Regim; istoria Mării Negre; istoria comerţului şi a negustorilor; relatările călătorilor străini din perioadele medievală şi modernă; problema modernizării societăţii româneşti în secolul al XIX; istoria familiei; istoria minorităţilor; istoria primului război mondial; istoria comunismului românesc; istoria istoriografiei.

Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” editează în prezent colecţiile documentare Documenta Romaniae Historica, B, Ţara Românească; Călători străini despre ţările române. Supliment; Călători străini despre ţările române în secolul al XIX-lea. Serie nouă. De asemenea, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” coordonează apariţia a cinci periodice de specialitate, majoritatea prezente în biblioteci româneşti şi străine, precum şi baze de date on-line.

Informaţii publice